Balerina urbanizata

Patru pereti ce o privesc obsesiv…..s-ar parea k stratul de lavabila se desface in curcubee monocromatice…sau doar o iluzie optica ?Gandurile ei au pornit p un drum fara vama…fereastra,doar cioburi c reflecta o alta realitate,interiorul devine exterior .…”Oare devin transparenta ?Ma vezi ?Sunt oare invizibila ?” Se intreba confuza.”Papusi reci,carti ordonate haotic…universul meu…reflectia mea sau doar o oglinda sparta ?Galben..galben violent…sau negru mat ?Sunete…note…cuprind imensitatea…pasi ?Nu..nu e nimeni…doar vise.pe sub usa se prelinge noaptea si susura monoton….imi inunda gandurile….” ….Destul!Visul s-a terminat…se trezeste ametita,incercand totusi sa isi depaseasca starea haotica. Incet se indreapta spre fereastra murdara si vede: negru,profund,tacere,defapt ,NU!Inca se aud notele joase ale noptii...sunt cantate pe clapele cerului,sunetul stins al intunericului pare sa sugereze infioratorul nimic....nori sau fum?Stele sau meteoriti?Viata sau moarte?...Deodata revine starea de reverie…si totusi e treaza…. Visul se intrepatrunde printre golurile realitatii.Cade ceata iar sunetul inabusit al ploii degradeaza asfaltul.viata devine rece,roua se scurge infiorata pe scheletele copacilor.o oglinda...sau o balta in care cercuri concentrice se multiplica..Luna soare,dimineata!Sau regret?... Se aud trecatorii reci,absorbiti de grandoarea zilei sau suflete inundate in mediocritate?24 d ceasuri.Pt ce?... Urmeaza tacerea..iar noaptea isi face usor bagajul….Zi! O raza nu a mai atins suprafatza transparenta a ferestrei...nori de fum s-au adunat,cioburi lichide au intepat asfaltul...peste ceva vreme...s-au decolorat norii si a rasarit curcubeul. ...pana si razele mint...fiori o cuprind si tremura usor...caldura rece...mhmm un nou oximoron absurd...toate obiectele-i par straine...pana si masa la care sta rasfoind plictisita foile galbene ale volumului 1...si astfel trece o inca o zi anosta. Seara pare a-i rezerva ceva nou…se pare ca e timpul sa se lase invaluita de senzatii noi si zambete .”Nu m-a invitat” sopteste usor...” Oricum nu acceptam ,nu ma incadrez in ritm...si sunetul se prelinge peste gandurile mele,oarecum se pliaza peste emotii si imi cuprinde fiinta........tontule!”...Totul ii aminteste de de imaginile din carte.... balurile bolsevice.....sub cerul de explozii... in saloane fastuoase, in resenditele conteselor.. grandoarea si dantelele rochiilor deveneau una si aceeasi..”Cat fast!....sau doar o masca gratioasa ascunzand un chip terifiant....explozii....cata presiune...mhmmm ce mai ti-e si q dansul.” Si se hotaraste sa paraseasca incaperea in care toti pareau a se distra…totusi se simtea superficialitatea…si mergand pe strazi fara o destinatie precisa,observa o imensa cladire,destul de imbatranita de timp,probabil parasita de vreme si nebagata in seama de privirile trecatorilor…asadar se apropie…usa supravietuia cu ajutorul unui lacat vechi…nu pare prea rezistent si dintr-o miscare cedeaza,ea urca scarile subrede si intr-un final ajunge…noaptea ii ura bun venit acestei mici balerine urbane… ...machiajul exagerat..umbre si contraste pe chipul ei de ceara,2 roze insangerate..ochi mari si infiniti ce privesc imensul abis al asfaltului oare un salt gratios va starni aplauze entuziaste ale publicului sau doar priviri ingrozite ale trecatorilor......?!?Cu aceste ganduri parea sa atinga absolutul dar se scufunda in mediocritatea claustrofoba a unor tipare ce ii limitau dorintele si gravitatea situatiei,privita dintr-o perspectiva ironica era ca nu sttia sa innoate..in abis sau poate k malul era inexistent....simtea atingerea unei alte senzatii,trairi necunoscute ii mistuiau fiinta... dar de fapt avea aceleasi gusturi comune ca si restul poate ca i se atribuise o doza de narcisisim ....si parca vedea in fata ochilor o alta lume dar nu ,era aceeasi imagine mizera a vietii de zi cu zi...vazuse doar stratul superficial creat de amagitoarele aparente.....si si-a dat seama ca nu e nici un spectacol si ca aglomerarea de sentimente avea nevoie de o noua armonie. ploua..cu stropi mari si reci...cerul de un gri infect ii eclipsa gandurile...stropii o cuprindeau rand p rand si ii inundau regretele...erau prea reci si atingerea lor durea ca si cum o mie de ace i-ar fi strapuns pielea... e rece,nori gri ii invaluie perspectiva si patrund in ea contopind-o cu furtuna visurilor ei...stropi ii picura in simturi si curcubee in suflet...un haos frumos.Brusc a gasit o solutie logica…de fapt parea ca o banala problema de matematica:Ipoteza:O ciudata.Cerinta:Ciudata tinde la normalitate...de demonstrat Rezolvare: „Daca imi mecanizez gesticulatia...actionez sub presiunea automatismului social ..inseamna k ma integrez in limitele normalitatii rezulta ca sunt normala...”…si astfel porneste cu pasi marunti spre casa…mai tarziu in noapte,,o cuprinde sentimentul de anxietate,monotonie exasperanta...toate o coplesesc intr-o lume dematerializata. senzatia de el o inunda..si se transforma in fum,o mistuie atingerea unei maini tremurande,iluzia unei emotii grave si sunete sinistre ii zguduie mintea…da..e acolo si nu va mai pleca niciodata,inima ii tresare si incet schiteaza un zambet inocent.

Vise uscate de adierea vantului

...si acum ma mai uit la tine. Ce-mi place sa te privesc cand dormi. Imi place sa te iau in brate. Sa ma ghemuiesc langa tine. Sa ma joc cu parul tau. Ma simt destul de bine asa...

****
..trezesti usor. Singurul lucru ce mai tremura langa tine este cearceaful, care la randul lui aluneca fosnind spre podea. Il strangi usor de pe jos, fara macar sa-ti deschizi ochii. E inca cald.Mana dreapta aduna tot ce gaseste langa si se ghemuieste la piept intr-o imbratisare surda. Inca te mai gandesti. Iti faci curaj, pleoapele ti se ridica si pictezi tavanul cu imaginea proaspat pierduta.

Lumina taie peretele in dungi verticale si toata ceata incepe sa picure colorat pe tine. In curand cearceaful se preface in dorinta ta. Obrajii ti se incalzesc; irisul ramane incremenit de frica (sau de o dulce placere) sa nu stinga fragilul.

O clipa , doua , si te fura dulce , asa de dulce .. clipesti si totul fuge. Incerci sa prinzi inapoi cu privirea ceea ce ai pierdut. Te lasi o clipa pierduta, astepti, apoi incerci iar si arunci culori pe tavan , incremenind , asteptand sa curga iar pe tine, sa simti...

Te prelingi in dulce durere, totusi nu te misti, si astepti in tacere. Oftezi incet. Pielea tresare din nou iar amintirea rasare difuz cu tot cu senzatiile de mult trecute. Rasufli asa de incet...

Te ridici incet, aruncand o ultima privire peste umar. Patul e inca acolo. Culori il invaluie intr-o taina de mult cunoscuta si incercata de tine. Te indrepti catre geam, sprijinindu-te cu mainile de perete. Pasii tai sunt gratiosi si se misca parca intr-un dans. Expresia glaciala de pe fata dispare si este inlocuita de un zambet discret.

Soarele , nu tine de loc cu tine. Dizolva usor usor clipe , aroma de cafea proaspat macinata. Masini , voci , lumina iar peste toate astea cafeaua care vine sa ucida crud tot ce incerci sa pictezi o dimineata intreaga.

Ce strangeai in brate ? Margele de imagini si atingeri;te ridici brusc spre geam si te arunci in lumina.

In spatele tau cearceaful aluneca dezamagit...

Dragoste platonica

-Uita-te la mine. Ce vezi?
-Doi ochi albastri, un par blond, o...
-Nu, nu asta... Nu poti sa privesti mai departe?
-Adica?
-Adica nu poti sa privesti mai departe de fizic?
-...
****
Ma plimb pe langa tine. Ti in mana o foaie alba, patata intr-un colt de cafea, cu un text scris de mana, uitandu-te ciudat la ea.
Stai pe aceeasi scena prafuita de prea mult timp. Citesti acelasi text infect de prea multe ori. Actorii obositi te acompanieaza in piesa. Aceeasi piesa jucata la nesfarsit. Aceleasi replici idioate. Aceleasi gesturi, aceleasi fapte.
****
Ai realizat vreodata ce inseamna sa fi cu adevarat tu? De cat timp nu teai mai uitat in oglinda? Cunosti mai bine persoana de langa tine care sta pe banca decat pe tine insuti. E normal? De ce ar fi anormal? E normal sa fie normal?
Cand ai citit ultima data o carte? Erai prea ocupat sa vorbesti cu prietenii despre numai stiu ce tip/a bun/a pe care ai vazuto ieri in acel club de fite. Mai conteaza? Normal ca nu.
****
Ne manifestam cu totii din ce in ce mai idiot. Credem ca vom atrage atentia. Intradevra, atragem, dar nu in bine. Dar ce conteaza? Orice parere inutila dine xterior nu merita bagata ins eama atata timp cat nu e pozitiva. Mai bine asculti doar de "gasca" ta decat de altii. Doar ei iti vor binele. Cand l-ai intrebat ultima data pe cel mai bun prieten al tau cum ami merge la scoala? De ce nu l-ai ajutat cand a avut probleme serioase, dar te-ai bagat cand erai niste chestii care le putea rezolva si nenea' de la colt?
Deja dam in itnrebari inutile. De ce inutile? Pt ca niciodata nu le vei sti arspunsul. Sau niciodata nu vei accepta raspunsul cat sa il zici si al altii... Esti tare cool tipu'
****
-Uita-te la mine. Ce vezi?
-Doi ochi albastri, un par blond, o...
-Nu, nu asta... Nu poti sa privesti mai departe?
-Adica?
-Adica nu poti sa privesti mai departe de fizic?
-...Nu

...e din ce in ce mai greu sa respir aerul rece si incarcat de afara. Nu mai pot sa deschid ochii. Mi-e frica. Nu mai vreau sa te vad. Te rog pleaca...
***
Ai simtit vreodata fluturasi colorati zburdand prin stomac? Ti sa intamplat vreodata, la ora de mate, sa te gandesti doar la el?...
***
Aveam ceva pretentii de la aceasta zi. Speram ca soarele sa straluceasca mai atre. Conversii mei erau uzi pana al glezna. Vedeam gandaceii cum inotau in baltile de pe strada de vis-a-vis. Felinarul palpaie trist, intr-un dulce ritm al melancoliei. Licuricii il acompanieaza, desi e in plina zi.
Si uite-l cum vine cu pasi repezi si grabiti. Si el era ud. desi afara ploua destul de tare, totusi a venit. Schitez un zambet si ma chinui sa fie mai retras ca sa nu sar in sus de bucurie. Ma bucur sa-l vad ud, aici, in fata mea. Intinde bratele chemandu-ma intr-o patimasa imbratisare. Era frumos. Ma simteam atat de bine... Eram in siguranta...
***
De cateva zile nu ne mai vorbim. Sperm sa ma evite din motive sentimentale.Speram sa nu-i vad mutra bleaga cum zambeste cald spre mine.
Soarele stralucea cu putere, dar totusi era un soare murdar. Ii vad cum i se contureaza silueta in departare. Vine alergand spre mine, ma ia in brate si imi spune entuziasmat:
-Am reusit! Sunt cu ea!
L-am impins si am fugit cat mai departe. Am inceput sa plang.
***
Cade ploaia trist pe chipul meu imbujorat. Imi sterge lacrimile. E din ce in ce mai greu sa respir aerul rece si incarcat de fara. Nu mai vreau sa te vad. Te rog pleaca...
Fata se indeparteaza usor.
- Acum imi pare rau. Trebuia sa ma gandesc si la tine.
Acelasi ton de perfectiune. Il uram.
-Erai printre cele mai bune pirtene ale mele, am tipat la ea. Stiai cat tin la el! Si pana la urma...tu...cu...el.

Amintiri la plic

Stau si ma gandesc din nou cum ar fi daca noi am uita toate lucrurile care ni se intampla? Daca nu am mai sti despre ce a fost vorba in piesa de teatru la care am fost aseara sau daca nu am mai sti cum a fost prima data cand am reusit sa ducem la capat ceva ce ne-am propus de mult timp sa facem si nu mai terminam. Ar fi ciudat... Sa nu mai imi aduc aminte de tine, de mine, de noi sau de voi... Sa nu mai stiu ce culoare aveau ochii tai dimineata, ce gust are berea dupa o noapte nedormita, ce frumos e Romniceanul dupa ce te chinui sa dai primul graf din viata ta pe zidurile lui... Ar fi ciudat...

Niciodata nu am inteles care e diferenta dintre amintiri frumoase si amintiri urate. La sfarsit mereu ies pe dos. Stai o clipa sa-ti explic: a fost candva, tralala, si era frumos, ca-n povesti... Si apoi urmeaza trepidanta concluzie: a fost si nu mai este. Amintirile care au fost frumoase dor cel mai atre cand ajungi sa vezi si sa intelegi ca a fost si nu mai este... Era dragut cand era. Se mai poate indreptaa ceva? Mai se poate aduce la ceea ce era? Poti sa-mi raspunzi la vreo intrebare?

Apoi urmeaza si amintirile urate, de care te amuzi cand iti mai aduci aminte de ele, pt ca erau si nu mai sunt, pt ca atunci era greu si acum e bine, pt ca ai gresit si acum esti perfect, pt ca erai infantil si acum esti matur...

Off maturitatea asta... E atat de frumos sa fi infantil, ncii nu-ti imaginezi. Tu ncii macar nu ai fosat copil. Intodeauna ai cautat maturizarea, cat nici nu te bucurai de micile placeri ale vieti care numai copii le simt. Oricum, ne-am maturizat, dar am avut o copilarie frumoasa.

Mi-e dor de florile ce dansau seara pe veranda fluturand bine dantela de la fustele negre din catifea, si fredonand acceasi melodie de fiecare data. Soriceii in buline se adunau si spuneau povesti fiind acompaniati de domnitele-paianjen care aveau picioare lungi si subtiri cu care iti faceau in sac. Era frumos, dar nu mai este.

Iubire fara paranteza

Stau pe mess( ca de obicei) si discut cu lumea...

Eu:Dude,ma iubesti?
Radu: Da
Eu?Cat de mult?
Radu:Mult:X:*
Eu:Te iubesc:*:X
_______________________________________________________________________
Eu:Ma iubesti?
Cercel:Da(ca un prieten)
Eu:De ce ai pus panteza? Nu-mi place paranteza? Ma indispune
Cercel:Ai fi preferat sa nu fie
Eu:Da...Paranteza suna a ceva fals...Numi place
Cercel:Da mah, am inteles, atunci fara paranteza>:D<:*

Of....Iubire de toamna-iarna...Te iubesc Andrei, Sergiu, Radu, Laura si Toto...Cine se simte si mai vrea sa fie iubit sa zica aici

Viata prin curcubeu

Ma mai tineti minte? "Fetita aia mica si roz" care vede in fiecare zi viata prin curcubeu? Ei bine... Vreti sa stiti cum e sa vezi viata prin curcubeu? E foarte bine... Nici nu vezi problemele care sunt in jurul tau... Totul "se rezolva in timp". Tu nu te complici niciodata... Doar timpul rezolva totul...

Ei bine... Fetita care vede viata printr-un curcubeu a aflat de curand ca lucrurile se mai si complica. De exemplu cerul nu-i mereu senin. Ciocolata se termina repede. Flacara lumanarii de la geam nu arde mai mult de 2 ore. Prieteniile nu sunt facute sa dureze la nesfarsit...

Si totusi de ce? De ce prieteniile nu dureaza la nesfarsit? Eu stiam ca atunci cand e 1 si e inca 1 totul e egal cu 2. Ei bine, daca 1 nu vrea sa fie langa celalalt 1 rezultatul e tot 1. Da. Tot 1 e si la mine...

Lucrurile s-au complicat din nou... Si de data asta timpul nu poate sterge nimic... Dar totusi raman amintirile frumoase ale trecutului... Cand radeam cu orele, cand nu puteam termina un subiect niciodata in mai putin de 3 zile, cand totul cu ea era bine... Da. Erau amintiri frumoase! Acum sa privin prezentul. Nu rade niciuna cand suntem impreuna, subiectele nu dureaza ami mult de 5 min si nu, nu e nimic bine. Partea mai rea e ca ncii curcubeul nu am poate salva din asta.

Cate amintiri frumoase exista intr-o prietenie. Dar toate amintirile frumoase dor intr-un final. Mi-e dor de tine si ma doare tot ce se intampla in viata noastra... Eu sunt copilul care a tras ingerii de ciuf ca sa zambeasca prea mult. Nu mai pot face nimic acum.

~Ultimile clipe petrecute impreuna... Ultimele amintiri care vor mai fi intre noi... Ultimele cuvinte rostite sunt "Adio"... Ultima prietenie adevarata...Terminata...~