Patru pereti ce o privesc obsesiv…..s-ar parea k stratul de lavabila se desface in curcubee monocromatice…sau doar o iluzie optica ?Gandurile ei au pornit p un drum fara vama…fereastra,doar cioburi c reflecta o alta realitate,interiorul devine exterior .…”Oare devin transparenta ?Ma vezi ?Sunt oare invizibila ?” Se intreba confuza.”Papusi reci,carti ordonate haotic…universul meu…reflectia mea sau doar o oglinda sparta ?Galben..galben violent…sau negru mat ?Sunete…note…cuprind imensitatea…pasi ?Nu..nu e nimeni…doar vise.pe sub usa se prelinge noaptea si susura monoton….imi inunda gandurile….” ….Destul!Visul s-a terminat…se trezeste ametita,incercand totusi sa isi depaseasca starea haotica. Incet se indreapta spre fereastra murdara si vede: negru,profund,tacere,defapt ,NU!Inca se aud notele joase ale noptii...sunt cantate pe clapele cerului,sunetul stins al intunericului pare sa sugereze infioratorul nimic....nori sau fum?Stele sau meteoriti?Viata sau moarte?...Deodata revine starea de reverie…si totusi e treaza…. Visul se intrepatrunde printre golurile realitatii.Cade ceata iar sunetul inabusit al ploii degradeaza asfaltul.viata devine rece,roua se scurge infiorata pe scheletele copacilor.o oglinda...sau o balta in care cercuri concentrice se multiplica..Luna soare,dimineata!Sau regret?... Se aud trecatorii reci,absorbiti de grandoarea zilei sau suflete inundate in mediocritate?24 d ceasuri.Pt ce?... Urmeaza tacerea..iar noaptea isi face usor bagajul….Zi! O raza nu a mai atins suprafatza transparenta a ferestrei...nori de fum s-au adunat,cioburi lichide au intepat asfaltul...peste ceva vreme...s-au decolorat norii si a rasarit curcubeul. ...pana si razele mint...fiori o cuprind si tremura usor...caldura rece...mhmm un nou oximoron absurd...toate obiectele-i par straine...pana si masa la care sta rasfoind plictisita foile galbene ale volumului 1...si astfel trece o inca o zi anosta. Seara pare a-i rezerva ceva nou…se pare ca e timpul sa se lase invaluita de senzatii noi si zambete .”Nu m-a invitat” sopteste usor...” Oricum nu acceptam ,nu ma incadrez in ritm...si sunetul se prelinge peste gandurile mele,oarecum se pliaza peste emotii si imi cuprinde fiinta........tontule!”...Totul ii aminteste de de imaginile din carte.... balurile bolsevice.....sub cerul de explozii... in saloane fastuoase, in resenditele conteselor.. grandoarea si dantelele rochiilor deveneau una si aceeasi..”Cat fast!....sau doar o masca gratioasa ascunzand un chip terifiant....explozii....cata presiune...mhmmm ce mai ti-e si q dansul.” Si se hotaraste sa paraseasca incaperea in care toti pareau a se distra…totusi se simtea superficialitatea…si mergand pe strazi fara o destinatie precisa,observa o imensa cladire,destul de imbatranita de timp,probabil parasita de vreme si nebagata in seama de privirile trecatorilor…asadar se apropie…usa supravietuia cu ajutorul unui lacat vechi…nu pare prea rezistent si dintr-o miscare cedeaza,ea urca scarile subrede si intr-un final ajunge…noaptea ii ura bun venit acestei mici balerine urbane… ...machiajul exagerat..umbre si contraste pe chipul ei de ceara,2 roze insangerate..ochi mari si infiniti ce privesc imensul abis al asfaltului oare un salt gratios va starni aplauze entuziaste ale publicului sau doar priviri ingrozite ale trecatorilor......?!?Cu aceste ganduri parea sa atinga absolutul dar se scufunda in mediocritatea claustrofoba a unor tipare ce ii limitau dorintele si gravitatea situatiei,privita dintr-o perspectiva ironica era ca nu sttia sa innoate..in abis sau poate k malul era inexistent....simtea atingerea unei alte senzatii,trairi necunoscute ii mistuiau fiinta... dar de fapt avea aceleasi gusturi comune ca si restul poate ca i se atribuise o doza de narcisisim ....si parca vedea in fata ochilor o alta lume dar nu ,era aceeasi imagine mizera a vietii de zi cu zi...vazuse doar stratul superficial creat de amagitoarele aparente.....si si-a dat seama ca nu e nici un spectacol si ca aglomerarea de sentimente avea nevoie de o noua armonie. ploua..cu stropi mari si reci...cerul de un gri infect ii eclipsa gandurile...stropii o cuprindeau rand p rand si ii inundau regretele...erau prea reci si atingerea lor durea ca si cum o mie de ace i-ar fi strapuns pielea... e rece,nori gri ii invaluie perspectiva si patrund in ea contopind-o cu furtuna visurilor ei...stropi ii picura in simturi si curcubee in suflet...un haos frumos.Brusc a gasit o solutie logica…de fapt parea ca o banala problema de matematica:Ipoteza:O ciudata.Cerinta:Ciudata tinde la normalitate...de demonstrat Rezolvare: „Daca imi mecanizez gesticulatia...actionez sub presiunea automatismului social ..inseamna k ma integrez in limitele normalitatii rezulta ca sunt normala...”…si astfel porneste cu pasi marunti spre casa…mai tarziu in noapte,,o cuprinde sentimentul de anxietate,monotonie exasperanta...toate o coplesesc intr-o lume dematerializata. senzatia de el o inunda..si se transforma in fum,o mistuie atingerea unei maini tremurande,iluzia unei emotii grave si sunete sinistre ii zguduie mintea…da..e acolo si nu va mai pleca niciodata,inima ii tresare si incet schiteaza un zambet inocent.
