Deconectare. Nimic nou

Oameni. Hartii aruncate in cosul universului. Nimicuri plus ceva aer. Flori. Scamele de pe un pulover. Vise plus ceva aruncari. Teatru. Nimic. Nu mai pun nici un plus.

I

Vreau sa urlu, ditrug, tip. Vreau sa vad, zambesc, rad. Vreau totul, dar nimic. Nimic concret. Vreau sa nu fie nimic ca inainte. Vreau sa continue. Se misca in cerc, se misca in cerc, din nou si din nou.
-Tu, domnul cu palarie! Ai adormit?
-Nu, sunt atent la piesa.
-Cu ochii inchisi?

II

Ti-as putea dezvalui totul intr-o clipa chiar cu riscul de a te face sa razi la inceput. As putea, asa cum stau acum la cativa metrii in fata ta, sa iti fac un semn. Dar nu o sa o fac, nu o sa-ti vorbesc, nu meriti. Ai fi vrajit, hipnotizat, pentru ca ai afla ca eu cunosc detalii de care erai sigur ca stii numai tu (cata naivitate!). Ti-as aminti de Anca. O mai tii minte? E cea cu care ti-ai inselat prima data sotia. Stiu si cat ai platit-o, ha ha! Cat a plans saraca atunci cand a aflat. Ma tem ca nu ai sa o intalnesti prea curand. De obicei sinucigasii ajung intr-un loc un pic mai singuratic. Cat de greu trebuie sa le fie lor sa te vada cu adevarat, asa cameleonic cum esti, imbracat frumos, mereu venind la timp la intalniri si nederanjind pe nimeni. Uneori ma intreb daca trebuie sa plang sau sa rad cand imi dau seama ca numai tu si eu stim toate astea...
Dar va veni sigur acea zi. Acea zi in care va trebui sa descoperi singur adevarul. Parca te vad: mergi in pas grabit prin frunzele ude de toamna. Te-a prins ploaia pe munte si incepe sa se faca frig, dar tie nu-ti pasa. Ti-am zis-o si ti-o mai repet: esti naiv. Esti naiv sa crezi ca nici un rau nu ti se poate intampla, ca nu ai cum sa gresesti niciodata fatal, ca tu esti vreo fiinta speciala aparata de o forta necunoscuta. Ha! Mai ai sa iti spui ca esti nemuritor! Imi rezerv dreptul de a te aduce la realitate si de a te zvarli cu fata in noroi. Trebuie sa iti marturisesc cu aceasta ocazie ca, tinand cont de simplitatea mintii tale, te pricepi. Si inca cum. Dar sa revenim la tine. Cu gandul la cabana calduroasa, mergi prin ploaia rece tot mai repede, intrebandu-te din cand in cand de ce drumul de intoarcere este mai lung. Vezi o floare uda, galbena. Ii curmi viata rupand-o din radacini. Astepti sa ajungi, sa-ti vezi prietena pe care de curand ai inslutat-o, cerandu-ti scuze si aducand-ui o floare, dand dovada ca esti atent la reprosurile ei. Ajungi. Ea e cu EL.
Naiv! Ti-am spus! Nu ai ce cauta aici. Cara-te acasa!

III

Taci! Pupa-ma!

Cronofag

Se pogorâse templul
să ia lumea şi s-o-ntoarcă
Iar timpul, îngheţat în matcă,
rânjea fudul –
Abia acum era destul.

În rotirea zorilor nopţii
venise ursul, veniseră hoţii
I-am ademenit eu, cu toţii
şi i-am zăvorât în seu.
I-am uitat, apoi,
lângă şemineu.

La mirosul lor,
purtat încet, pe fum uşor,
La strigăte furioase, criminale
de copil
cavoul trosni tare.
În sictir.

Demonul, mut, demonul, furios
cu coarne de diamant negru
şi bocanci de os
se zvârcoli,
zgâriând în uşi.
era închis de prea multă vreme,
cu dor de sânge,
cu plumb în vene…
Iar gazda se teme
că-l scapă.

Mugi scurt.
Şi izbucni.
Fu foc, fu fulger,
fu groază şi fu ger.

Născut din negură dădu cu lumină
iar viaţa ce înainte era prea puţină
înflori binişor în rău.

Căci tot ce se naşte e eroare divină
E mugur de moarte şi mâncare puţină
E suflu de dragoste în bălţi de benzină
ce murmură mult ş-aşteaptă
să se-aprindă-n hău…

Şi-n van.

Demonul râse — mişcare completă
Lumea era din nou imperfectă
În viaţă cu vrajbă
În moarte cu silă
Între cu lene şi durere de bilă…

De-i râzi în faţă eşti glumă umilă
De te înnebuneşte taci şi suspină
Cu spatele-i întors spre lumea cretină
ridică braţele spre ce va să vină

Ticăie.

Demonul şi pustnicul
vrajba şi fiorii
au deschis poarta sărbătorii
de apoi. Cu nimicul.

Şi s-a făcut înc-o lume nouă,
mai bună sau mai rea…

…

Posibil. Probabil

Visam că stăteam pe un maldăr mare de cărbuni. Cărbunii, cum le este menirea, ardeau, dar mie nu-mi păsa. Stăteam liniştit, de parcă nimic nu era ciudat iar bocancii mei groşi mă izolau de focul de dedesubt.

Începuse toamna încet, cu frunze reci şi ploi ruginite. Uzina de lângă deversase iar porcării în apa limpede. Iar apa nu mai era limpede. Am auzit de departe un strigăt. Cineva mă chema din munţi, iar eu am plecat de pe cărbunii ce se stinseseră. Ploua tare, furios asupra drumului de piatră pe care urcam anevoie. Nu vedeam nimic înainte, în urmă percepţia mea se surpa — nu conta nimic din drumul care trecuse. Urcam din ce în ce mai obosit, dar îndârjit. Era drumul creat pentru mine, pe care nu-l mai urmase nimeni. Se surpa în urma mea pentru a nu mai fi parcurs de altcineva. Ajungând pe o culme mi-am coborât gluga galbenă, privind de data asta neînfricoşat către stele. Se lăsau, se ridicau, într-un dans ciudat care crăpa lumea în jurul meu. Am zâmbit satisfăcut — probabil că lumea era un vis urât cu vaci nebune şi câini călcaţi de maşini. Aşteptam să văd viitorul, undeva dincolo de lume, mai sus de cer şi dacă se putea mai departe de Vega.

Un susur de izvor mi-a amintit că mi-era sete. M-am uitat în jos, văzând stafii de fum şi ceaţă alungate din adâncuri. Visul se surpă şi el, într-o realitate de sex shop-uri şi pietoni rătăciţi la jumate de trecere.

“Iar ai întârziat?!” mă necruţă vocea. Întârziasem. Niciodată nu mi-a plăcut să-mi scurtez visele.

Untitled

Deci nu am gasit un mod mai bun de a-ti marturisi ca te iubesc si ca fara tine nimic nu e bine. Ca oficial detest ziua de vineri pt ca nu ne-am vazut decat 5 minute in pauza, in care mi-a fost frica sa te iau in brate desi as fi dat orice sa o fac. Ca oficial ador sa stau cu tine in parc si sa discutam. Ca-mi place cum miros parfumurile noastre combinate. Ca ador cand imi zambesti si ca nu-mi place cand "te dai" la Pixxie. Ca in momentul asta as vrea sa fii langa mine si sa te pup pe gat. As vrea sa ma uit in ochii tai si sa vad cum ti se lumineaza fata cand zambesc. Deci nu pot decat sa-ti multumesc ca ma apreciezi pt ceea ce sunt eu si ca mereu imi esti aproape cand am nevoie. Iti multumesc ca imi asculti toate aberatile fara sa te plictisesti. Eu nu pot decat sa-ti ofer o cale deschisa catre inima mea si te invit bucuroasa sa-mi impartasesti dragostea. Stiam ca vei citi acest post, dar crede-ma ca nu cred ca as fii avut vreodata curaj sa-ti spun asta in fata.

Te ador! <3 V!