Deconectare. Nimic nou

Oameni. Hartii aruncate in cosul universului. Nimicuri plus ceva aer. Flori. Scamele de pe un pulover. Vise plus ceva aruncari. Teatru. Nimic. Nu mai pun nici un plus.

I

Vreau sa urlu, ditrug, tip. Vreau sa vad, zambesc, rad. Vreau totul, dar nimic. Nimic concret. Vreau sa nu fie nimic ca inainte. Vreau sa continue. Se misca in cerc, se misca in cerc, din nou si din nou.
-Tu, domnul cu palarie! Ai adormit?
-Nu, sunt atent la piesa.
-Cu ochii inchisi?

II

Ti-as putea dezvalui totul intr-o clipa chiar cu riscul de a te face sa razi la inceput. As putea, asa cum stau acum la cativa metrii in fata ta, sa iti fac un semn. Dar nu o sa o fac, nu o sa-ti vorbesc, nu meriti. Ai fi vrajit, hipnotizat, pentru ca ai afla ca eu cunosc detalii de care erai sigur ca stii numai tu (cata naivitate!). Ti-as aminti de Anca. O mai tii minte? E cea cu care ti-ai inselat prima data sotia. Stiu si cat ai platit-o, ha ha! Cat a plans saraca atunci cand a aflat. Ma tem ca nu ai sa o intalnesti prea curand. De obicei sinucigasii ajung intr-un loc un pic mai singuratic. Cat de greu trebuie sa le fie lor sa te vada cu adevarat, asa cameleonic cum esti, imbracat frumos, mereu venind la timp la intalniri si nederanjind pe nimeni. Uneori ma intreb daca trebuie sa plang sau sa rad cand imi dau seama ca numai tu si eu stim toate astea...
Dar va veni sigur acea zi. Acea zi in care va trebui sa descoperi singur adevarul. Parca te vad: mergi in pas grabit prin frunzele ude de toamna. Te-a prins ploaia pe munte si incepe sa se faca frig, dar tie nu-ti pasa. Ti-am zis-o si ti-o mai repet: esti naiv. Esti naiv sa crezi ca nici un rau nu ti se poate intampla, ca nu ai cum sa gresesti niciodata fatal, ca tu esti vreo fiinta speciala aparata de o forta necunoscuta. Ha! Mai ai sa iti spui ca esti nemuritor! Imi rezerv dreptul de a te aduce la realitate si de a te zvarli cu fata in noroi. Trebuie sa iti marturisesc cu aceasta ocazie ca, tinand cont de simplitatea mintii tale, te pricepi. Si inca cum. Dar sa revenim la tine. Cu gandul la cabana calduroasa, mergi prin ploaia rece tot mai repede, intrebandu-te din cand in cand de ce drumul de intoarcere este mai lung. Vezi o floare uda, galbena. Ii curmi viata rupand-o din radacini. Astepti sa ajungi, sa-ti vezi prietena pe care de curand ai inslutat-o, cerandu-ti scuze si aducand-ui o floare, dand dovada ca esti atent la reprosurile ei. Ajungi. Ea e cu EL.
Naiv! Ti-am spus! Nu ai ce cauta aici. Cara-te acasa!

III

Taci! Pupa-ma!