Daca ar fi sa ne gandim macar o clipa la trecutul noastru jalnic am realiza ca nu suntem decat niste trecatori prin viata, niste calatori in spatiul perpetuu al universului. Nimic nu e mai trist decat sa constientizezi ca nu ai suflet, ca esti doar un cadavru de carton programat sa sufere, sa se bucure, sa planga si sa rada fara vointa proprie si fara drept de acuzare. Suntem doar niste ghemotoace de lana, marionte in reprezentarea pe scena a lui Dumnezeu. Ne calcam singuri in picioare. Haos! Globarizare!