Indispersabil

Actul I, Scena I
(Sena goala, doi actori, o fata si un baiat. Baiatul sta jos, rezemat de perete, fara sta in picioare langa el)

EL: Cum ai putea sa te gandesti la asta?
EA: Incerc sa iau in calcul toate posibilitatile.
EL: Iti place sa fii pesimista?
EA: Numesti asta pesimism? Eu il numesc realism.
EL: Reala, ca intodeuna. Eu sunt doar un umanist obosit.
EA: Obosit de ce?
EL: Obosit de mine, obosit de tine, obosit de noi. Obosit de mirosul din sala asta.
(Baiatul isi aprinde o tigara)
EA: N u ai de gand sa te lasi? Stii ca nu iti face bine.
EL: Probabil. Dar nici tu nu imi faci mai mult bine decat tigara asta
EA: Ma obosesti. Esti stresant. Esti bolnav. Lasa-ma in pace!

(Fata paraseste scena cu pasi grei. Publicul se ridica in picioare si aplauda. Baiataul se uita, se ridica in picioare si pleaca si el, iesind pe cealalta parte a scenei)

M-am decis ca de data asta sa ma pun eu in locul baiatului, sa joc eu rolul masculin, pt ca tu esti doar o fata sensibila.