Vise uscate de adierea vantului

...si acum ma mai uit la tine. Ce-mi place sa te privesc cand dormi. Imi place sa te iau in brate. Sa ma ghemuiesc langa tine. Sa ma joc cu parul tau. Ma simt destul de bine asa...

****
..trezesti usor. Singurul lucru ce mai tremura langa tine este cearceaful, care la randul lui aluneca fosnind spre podea. Il strangi usor de pe jos, fara macar sa-ti deschizi ochii. E inca cald.Mana dreapta aduna tot ce gaseste langa si se ghemuieste la piept intr-o imbratisare surda. Inca te mai gandesti. Iti faci curaj, pleoapele ti se ridica si pictezi tavanul cu imaginea proaspat pierduta.

Lumina taie peretele in dungi verticale si toata ceata incepe sa picure colorat pe tine. In curand cearceaful se preface in dorinta ta. Obrajii ti se incalzesc; irisul ramane incremenit de frica (sau de o dulce placere) sa nu stinga fragilul.

O clipa , doua , si te fura dulce , asa de dulce .. clipesti si totul fuge. Incerci sa prinzi inapoi cu privirea ceea ce ai pierdut. Te lasi o clipa pierduta, astepti, apoi incerci iar si arunci culori pe tavan , incremenind , asteptand sa curga iar pe tine, sa simti...

Te prelingi in dulce durere, totusi nu te misti, si astepti in tacere. Oftezi incet. Pielea tresare din nou iar amintirea rasare difuz cu tot cu senzatiile de mult trecute. Rasufli asa de incet...

Te ridici incet, aruncand o ultima privire peste umar. Patul e inca acolo. Culori il invaluie intr-o taina de mult cunoscuta si incercata de tine. Te indrepti catre geam, sprijinindu-te cu mainile de perete. Pasii tai sunt gratiosi si se misca parca intr-un dans. Expresia glaciala de pe fata dispare si este inlocuita de un zambet discret.

Soarele , nu tine de loc cu tine. Dizolva usor usor clipe , aroma de cafea proaspat macinata. Masini , voci , lumina iar peste toate astea cafeaua care vine sa ucida crud tot ce incerci sa pictezi o dimineata intreaga.

Ce strangeai in brate ? Margele de imagini si atingeri;te ridici brusc spre geam si te arunci in lumina.

In spatele tau cearceaful aluneca dezamagit...

Dragoste platonica

-Uita-te la mine. Ce vezi?
-Doi ochi albastri, un par blond, o...
-Nu, nu asta... Nu poti sa privesti mai departe?
-Adica?
-Adica nu poti sa privesti mai departe de fizic?
-...
****
Ma plimb pe langa tine. Ti in mana o foaie alba, patata intr-un colt de cafea, cu un text scris de mana, uitandu-te ciudat la ea.
Stai pe aceeasi scena prafuita de prea mult timp. Citesti acelasi text infect de prea multe ori. Actorii obositi te acompanieaza in piesa. Aceeasi piesa jucata la nesfarsit. Aceleasi replici idioate. Aceleasi gesturi, aceleasi fapte.
****
Ai realizat vreodata ce inseamna sa fi cu adevarat tu? De cat timp nu teai mai uitat in oglinda? Cunosti mai bine persoana de langa tine care sta pe banca decat pe tine insuti. E normal? De ce ar fi anormal? E normal sa fie normal?
Cand ai citit ultima data o carte? Erai prea ocupat sa vorbesti cu prietenii despre numai stiu ce tip/a bun/a pe care ai vazuto ieri in acel club de fite. Mai conteaza? Normal ca nu.
****
Ne manifestam cu totii din ce in ce mai idiot. Credem ca vom atrage atentia. Intradevra, atragem, dar nu in bine. Dar ce conteaza? Orice parere inutila dine xterior nu merita bagata ins eama atata timp cat nu e pozitiva. Mai bine asculti doar de "gasca" ta decat de altii. Doar ei iti vor binele. Cand l-ai intrebat ultima data pe cel mai bun prieten al tau cum ami merge la scoala? De ce nu l-ai ajutat cand a avut probleme serioase, dar te-ai bagat cand erai niste chestii care le putea rezolva si nenea' de la colt?
Deja dam in itnrebari inutile. De ce inutile? Pt ca niciodata nu le vei sti arspunsul. Sau niciodata nu vei accepta raspunsul cat sa il zici si al altii... Esti tare cool tipu'
****
-Uita-te la mine. Ce vezi?
-Doi ochi albastri, un par blond, o...
-Nu, nu asta... Nu poti sa privesti mai departe?
-Adica?
-Adica nu poti sa privesti mai departe de fizic?
-...Nu