De ceva timp m-am gandit sa mai fac si eu niste cercetari. Studiez fenomenul "EMO". Caut definiti, persoane care sunt in masura sa-mi explice despre ce e vorba. Nu prea inteleg nici acum clar ce inseamna "EMO". Pe diverse site-uri scrie ca ar inseamna un copil care vesnic se plange de viata si nu se accepta pe el insusi. Pe altele scrie ca sunt oameni ca toti oamenii cu niste sentimente mai profunde si mai visatori decat ceilalti. Un prieten de al meu, Sergiu, spune ca ambele variante ar fi corecte.
Cateodata stau si ma gandesc la vremea cand am fost EMO. Eram suparata, orice ma nemultumea, nu acceptam nici o greseala, tindeam sa fiu perfecta... Dar am intalnit niste persoane care m-au invatat sa ma accept pe mine insumi. Acum, ma multumeste orice, cu rele, cu bune, am invatat sa accept anumite chestii. Am invat sa zambesc mereu... Dar oare asta e bine? Cum e mai bine? E bine sa fii EMO?
2 comentarii:
voiam sa mai fie si ceva scris....dar vad ca nu mia aparut decat poza:-<
mie nu imi place stilul emo... sergiu are dreptate... pt ca stii de ce nu imi place stilul emo? pt ca reprezinta sentimente pesimiste profunde... exagerate, mult prea exagerate... bazate pe "romantic" si "tristete"... imi place ce e romantic... si trist, pt ca sunt niste sentimente care fac parte din mine. dar imi place si fericirea, veselia, supararea, chiar si enervarea pt ca n-as fi eu daca n-ar fi si ea... si daca as trai numai in romantism si in tristete si in confuzie... as fi mereu deprimata... si nu mi-ar place... un om cand devine numai deprimat si confuz si prea romantic, dupa mine, risca sa fie plictisitor... sau poate nici eu nu stiu ce e aia... daca vede cineva commentul asta si daca am gresit sa-mi zica... chiar vreau sa stiu daca stiu ce inseamna emo...
Trimiteți un comentariu