Adio

Mi-ai dat vestea. As fi vrut sa fi zis ceva...daca as fi avut puterea. Stiam ce vroiam sa zic. Si totusi nu am facut-o. Am tacut. Era visul meu devenit realitate. Si nu eram fericita.Vroiam sa zic ceva, sa te iau in brate, dar nu am facut-o. Nu mai aveam nici o reactie. Stateam unul in fata celuilaltsi ne priveam in ochi. Ii aveai inlacrimati, plini de durere. ***

Imi aduc aminte cum imi spuneai mereu pe un ton ironic si batjocoritor ca "nu sunt destul de tare ca sa stau cu tine". Si eu ma suparam si tu veneai la mine sa ma linistesti si sa-mi spui ca "glumeai doar".

Sau ultima zi de scoala. Cand eram cu totii in curtea scolii si cand ne uitam emotionati la profesoara si la diplomele din mana ei. Era un soare murdar si o zi foarte calduroasa. Tu incepeai si ziceai "Uite-o pe Miss Tocilara...Iarasi i-a premiul I". Si toti te ascultau ca sub o transa si incepeau sa comenteze. Ca sa scap invocam o durere de cam. Si nu era pre mare minciuna avand in vedere cat de cald era afara. Si plecam cat mai departe, ma asezam pe gard si incepeam sa plang. Tu veneai la mine intrebandu-ma "Ce s-a intamplat?". Eu cu un ton plin de amar spuneam ca nu-i "Nimic". Nimic. Oricum tu nu ai fi inteles ce simteau eu si in special nu ai fi inteles de ce tu aveai vreo vina. Doar nu era vina ta niciodata.***
Aveam multe motive sa ma bucur, dar nu o faceam. Intodeauna m-ai necajit. Cu o ultima putere ai spus ca ai fi vrut sa fie altfel, ai fi vrut sa fim prieteni mai buni.

Acum tu plecai si eu nu puteam sa fac nimic.