Astazi e o zi mohorata... Sta sa ploua. Asdaltul e inca rece si ud de la ploaia de aseara. Lumea merge mofturoasa catre serviciu: inca o zi pe ploaie asteptand tramvaiul. Nici eu nus unt prea incantata de starea vremii. Ziua asta e nasoala. Trebuie sa mai plec si al scoala. Of... macar o raza de soare de ar veni. Dar n-am eu norocul. Ziua asta e distrusa deja. Astept metroul. Niste copii alergand dau din greseala peste mine si-mi rastoara punga cu tempera. Injur in gandul meu nervoasa. Pensulele au zburat pe sine. Nu le mai pot recupera. Strang ce se poate si ma intorc oftand. O fetita, una din cele doua care a dat epste mine a venit si mi-a zambit politicos cu un zambet inocent. Eu ma stramb putin adaugand: "Mda... nu-i nimic." Copilei ii dispare zambetul de pe fata. Pleaca pana la mama ei. Se intoarce inapoi si-mi da o pensula neagra cu niste fete zambitoare imprimate pe ea. "Poftim" se adreseaza ea politicos. Eu ma aplec si o iau. Zambesc frumos. "Multumesc". Fetei ii apre din nou zambetul pe fata si pleaca la prietena ei. Parca pt o secunda uitasem de starea vremii. Ma intristez la loc.
Uite ca vine metroul. Ma urc in el. Hey... Uite-o pe Miruna. A ba nu. Nu e ea. Offf....iarasi merg singura. Intra o doamna cu un copil si sta langa mine. Se aseaza pe scaun. Copilul era intr-un scaun cu rotile. Probabil era paralizat. "Asta mai imi terbuia. Sa mai vad si chesti de genu sa ma deprim si mai tare." Copilul se adreseaza mamei:
-Mami? De ce nu e soare?
-Pt. ca ploua.
-De ce ploua?
-Pt ca plang ingerii
-Plang? Dar eu vreau sa zambeasca.
-De ce ai vera tu sa zambeasca?
-Pt.mine
"EU:Doar esti paralizat intr-un scaun cu rotile....De ce vrei sa zambeasca"
-Sunt sanatos si vreau sa invat. O sa excelez la vioara si o sa cant intr-o orchestra mare. La scoala am note mari. De ce sa nu zambesc?
Mama ramane uimita si sta o secunda sa se gandeasca.
-Ai dreptate dragul meu.
Eu nu mai stiam ce sa zic. Imi schimb perspectiva vietii de acum inainte. Copilul intoarce capul spre mine:
-Nu mai fi trista. Ingerii iti zambesc
Cobor din metrou. Soarele stralucea cu putere pe cer. Ziua asta imi zambeste:)
4 comentarii:
Eşti omul care a tras de ciuf îngerii pentru că au plâns. Priveşte-le palmele şi adresează-ţi întrebarea: au ele har. Harul nu stă în mâini ci în mintea care le comandă. Mâinile nu pot fi mai mult decât de aur.
mie imi place ploaia:) dar numai cand e soaaare:):P
Ploaia cu soare naşte curcubeul, iar curcubeul este semnul legământului cu Dumnezeu. Simbolic, ploaia cu soare ar trebui să fie fericirea.
si nu e frumos?:):P
Trimiteți un comentariu